Sa nu uitam de traditii!

Postarea de astazi nu va fi despre acesta paine dulce si pufoasa, care se aseamana cu un nor. O vedeti si, cred ca numai din poze va dati seama cat de buna e. Postarea de azi este despre painea care, cumva, ma duce cu gandul la traditie, la fanete cu otava proaspat cosita, la viata la tara de care imi este dor rau… Este greu si totusi frumos ca intr-o lume grabita, nebuna si cosmopolita, sa lupti pentru a nu-ti uita obarsiile, pentru a face diferenta intre traditional si pseudotraditional (sau kitsch). Din fericire eu am castigat toate bataliile pana acum:). Ia pe care o vedeti in poza este una dintre iile pe care le port cu mandrie in oras, la serviciu sau chiar in club. Fie ca este cea de 60 de ani de la bunica, fie cea colorata, facuta de soacra mea (dupa instructiunile mele), ele ma fac sa nu uit ca traditia este in continuare piatra mea de temelie. Ma fac sa ma simt ca ceva din mine inca n-a plecat de acasa, din ograda bunicii sau din bucataria de vara, unde am invatat sa cos primele cruciulite pe o panza de sac.
As putea sa va povestesc pagini intregi despre ceea ce inseamna o copilarie fericita la tara, dar stiu ca majoritatea dintre voi stiti… Asa ca, in incheiere, cu acesta poveste usor lacrimogena, dar foarte adevarata, va indemn sa credeti in traditie, sa nu uitati de locurile unde v-ati julit genunchii si de bunicii care v-au invatat ca geandra cu zahar e desert:)

foto 1

Va imbratisez cu drag!
Praji